Mihail Musat

Tocmai ce m-am intors de la inca un examen al Monica, sora mea de 19 ani …ea este la teatru in anul I.

Am vrut sa scriu despre ea chiar dupa primul examen, dar mai bine ca nu am facut asta pentru ca acum am ocazia sa scriu despre 2 spectacole deosebite inloc de unul.

Trebuie sa va spun despre Moni ca isi doreste sa faca actorie (teatru) de vreo 7 ani de zile. Spre diferenta de mine care sunt un mic zvapaiat si tot schimb chestii, ea isi stie clar vocatia si ma bucur mult pentru ea, mai ales ca i se si potriveste.

In primul spectacol a avut de interpretat rolul Ioanei D’arc…o mica dramatizare pentru ca se pare ca asta spune programa de anul I, sem I la teatru. A fost inca un moment in care si-a dovedit in primul rand ei, apoi noua familiei si celorlalti din sala (profesori, colegi si spectatori) ca are un talent innascut pentru a fi pe scena si a comunica la modul cel mai pur si profund cu cei spectatorii. Abia astept sa ajunga actrita si sa merg la spectacolele ei!!

Pana atunci insa ma bucur din plin de priveligul de a merge la aceste spectacole – examen, fiecare dintre ele fiind o tema diferita pentru ei ca si elevi. Are o profesoara exatraordinara cum rar mai intalnim azi: talent, daruire si metodica – Rodica Mandache. Ea a stiut pana acum si sunt sigur ca va sti si de acum incolo sa ii provoace pe acesti tineri sa scoata tot ce au mai bun din ei.

Astazi a fost un spectacol in care s-au recitat poezii…vreo 60 la numar. Si ce pot sa va spun: total diferit de orice imi puteam imagina despre un spectacol de poezie. Interactiune, dans, interpretare, muzica, cantat…de-a dreptul uimitor cum au putut fi transformate versurile unor poezii intr-o singura poveste…unica, superba! Felicitari lor pentru ca azi a fost un moment in care au trebuit sa dovedeasca ca pot face ceva impreuna ca si clasa…si au dovedit!

Ma bucur mult ca am vorbit si cu un profesor de-al Monicai care mi-a spus “eu rar ma insel in privinta unei ele…am crezut ca sora dumitale nu are ce cauta la teatru…dupa primul ei examen m-am dus la ea si mi-am cerut scuze…are un talent deosebit…sa ai grija de ea!”. Ce poate fi mai frumos pentru un frate care isi iubeste sora? Nici nu pot sa va spun cat de mult o iubesc si ma bucur pentru ea!

Inainte de incheiere o sa va spun si o idee de a mea si cine stie cine o va citi si poate facem ceva in directia asta Am constientizat dupa acest 2 examene la care am fost si dupa ce mai fusesem si anii trecuti la vreo doua ca de multe ori aceste spectacole bat cu mult in talent, daruire, traire, pasiune si multe altele spectacolele de pe scenele de teatru. Ideea mea: aceste examene sa se faca tot timpul intr-o sala de teatru pentru ca sunt sigur ca multa multa lumea s-ar bucura de ele!

Iar in incheiere vreau sa va spun ca SE POATE. Da, sora mea este o fata cuminte, o fata timida in grup…s-ar putea spune ca nu are nimic in comun cu ceea ce marea noastra majoritate ar putea spune ca este comportamentul unui actor. Si da i s-a si spus asta si au fost perioade cand oamenii nu au crezut in ea. Cu toate astea ea a mers INAINTE. A stiut sa isi asculte vocea inimii si sa o urmere cu mult CURAJ si DARUIRE. Indiferent de obstacole, le-a trecut. Da, Moni isi traieste visul…face asta in Romania si face asta fiind ea insasi. DA, SE POATE!

S-ar putea sa te mai intereseze:

• Eveniment – Teatru pentru suflet – Ideo Ideis
• Mama. Lectii de viata: Schimbare. Comunicare. Inter-relationare.
• Se Poate – Cum treci de un examen?