Un alt post publicat pe WhichWay.ro, insa un post pe care l-am simtit din interiorul meu si tin foarte mult la mesajul din el…lexical si emotional :)

CE VREI?…sa fii om sau cetatean in sociatete?

De cateva zile incoace ma tot gandesc la un lucru care suna cam asa “Inainte de toate, suntem OAMENI”. Cu toate acestea ma uit in jur si vad cum noi, oamenii, plangem dupa omul din noi. Plangem dupa acel copil, acea fiinta pura care odata traia in noi si acum, poate chiar de cativa ani buni, s-a culcat. S-a culcat si cumva, noi reusim sa vorbim suficient de in soapta incat sa nu il trezim.

Ca sa intru insa mai bine in subiect, o sa vorbesc despre prima data cand m-am gandit la acest subiect. Eram intr-o delegatie in Chicago acum un an si luasem decizia sa fac tot ce pot ca Top Managementul companiei sa acorde un pic de atentie si oamenilor. Sa nu se mai uite la noi ca la niste simple resurse, ci sa vada ca suntem oameni. Atunci, dupa incercari si incercari in urma carora am vazut ca probabil vedem lucrurile prea diferit ca sa se schimbe ceva, am scris un mesaj pe care sa il trimit unei persoane din Top Management “Before everything, we are HUMAN BEINGS”. De atunci si pana acum cred ca nu s-au schimbat multe lucruri din acest punct de vedere in acea companie…personal am si decis sa plec destul de repede dupa acea intamplare.

Si azi? Ce se mai intampla azi

si cum de m-am intors la aceasta preocupare? M-am intors la aceasta afirmatie “Inainte de toate, suntem OAMENI” pentru ca vad cum lucrurile se intampla oarecum pe dos. Stim cu totii ca inainte de sport, cultura, economie, societate, civilizatie, industrie, tehnologie…inainte de toate acestea, a fost OMUL. Fie ca noi credem in teoria evolutionista sau in cea crestina, omul a fost inaintea la tot ce exista acum pe pamant.

Si tot azi vad cum lumea este intr-o goana continua dupa bani, dupa bunuri materiale, dupa diplome, dupa pozitii de prestigiu in diverse companii, dupa a isi cladi imperii financiare…si undeva, in toata aceasta calatorie un lucru nu apare in drum: FERICIREA.
Ironic, nu? Sincer sa fiu, mi se pare chiar normal. Mi se pare normal pentru ca FERICIREA este in noi, ea curge prin venele noastre…este ceva natural. Insa, cu cat noi cautam mai mult in EXTERIOR, nu avem cum sa mai SIMTIM ceva ce este in INTERIOR.

Cum ma intorc de la cetatean in societate la a fi om?…mai ales uitandu-ma in jur si vazand toate aceste exemple? Simplu, incet incet renunt:
- renunt la a mai avea un loc de munca
- renunt la a mai cheltui bani aiurea, si un prim pas a fost si este sa nu mai imi iau bani cu mine cand ies in oras
- renunt la a mai tine tot timpul telefonul mobil cu mine…fac deja acest lucru in weekend si de exemplu si in seara asta o fac
- renunt la a ma mai raporta la parerile celor care nu isi asculta vocea interioara si judeca tot ce se intampla doar pe baza unor paradigme sociale..si astfel, cand simt:
…ies descult prin oras sa ma plimb
…ascult muzica si dansez din maini pe strada
…spun ceea ce simt atunci cand simt

Cum ma intorc la a fi om?…fiind om.
Ascultand vocea interioara. Uitand de frica si de curaj…chiar azi cineva imi spunea ca sunt curajos…si mi-am dat seama ca nu ma simt asa. Ma simt doar ca ma comport natural.
Ma intorc la a fi om prin faptul ca fac din ce in ce mai mult din acele lucruri pe care le auzi si tu ca fiindu-ti soptite la ureche, dar care preferi sa nu le auzi…dai muzica mai tare, te intorci in societate si preferi sa te incui intr-o zona de comfort, o camera in care chiar daca nu te simti bine, totusi stii ce te asteapta.
A asculta vocea interioara este prea riscant, nu-i asa?

DA.

Insa, CE VREI?…sa fii om sau cetatean in sociatete?

Eu VREAU sa fiu OM. Aleg sa fiu OM. SUNT om!

Pace in suflet dragule >:D<

S-ar putea sa te mai intereseze:

  • Share/Bookmark