…cu bucurie! 
…cu deschidere!
Pana de curand, aceste tablouri le consideram ca fiind parte integranta din camera mea, din mine. Ele dadeau viata camerei mele si imi transmiteau energie pozitiva. Nu imi imaginam ca m-as putea vreodata desparti de ele. Insa, inca odata viata m-a surprins. Am simtit de curand sa incep sa le dau…sa le dau unor oameni deosebiti din viata mea. Si astfel, bucuria generata de aceste tablouri a devenit si mai mare!
Mana intinsa spre cer, mana care este tot timpul acolo atunci cand ai nevoie de ajutor este acum la Lucian. Este cea mai potrivita persoana pe care am cunoscut-o in viata mea, pentru a avea acest tablou (facut de Cristina). Multumesc Lucian pentru ca ma inspiri sa fiu un om bun, sa ma bucur de viata si sa cresc zi de zi!
Pooh cel jucaus, aparent un copilas inocent, insa care, asa cum stie cel mai bine un ursulet, are grija de tine atunci cand ai cea mai mare nevoie. Asa este si Carmen, motiv pentru care acum acest tablouas este la ea. Multumesc pentru ca ai grija de sufletul meu!
Ultima piesa de rezistenta si cel mai pretios tablou pe care l-am cumparat in viata mea (facut tot de Cristina), este aceasta reprezentare a vietii in care nu doar ca ma regaseam, dar chiar simteam ca este o definitie a mea. Da, indiferent de cata lumea o ia spre minus infinit, eu aleg sa o iau spre plus. Si pentru ca in ultimele luni ea a devenit ingerul pazitor al cartii “Eu cine sunt?”, unde putea sa isi aiba locul mai bine decat la Eliza? Multumesc din tot sufletul Eliza!…nici nu iti poti imagina cat de mare este recunostinta mea fata de ceea ce ai facut si faci pentru mine…de fapt pentru acest proiect minunat care sigur va ajuta multe vieti
Aceste tablouri nu le pot numi accesorii sociale pentru ca fac parte din mine, insa ma bucur ca, chiar si asa, am simtit sa le dau acestor oameni. SIMT ca sunt, fiecare dintre ele, acolo unde trebuie sa fie
Loading...
#1 by Lucian on 22 June, 2009 - 11:21
Quote
Multumesc inca odata pentru tabloul extraordinar
si ma bucur enorm si pentru Eliza si Carmen 
#2 by Mihail on 22 June, 2009 - 5:09
Quote
Cu mare drag >:D<
#3 by Cristina Radulescu on 3 August, 2009 - 2:01
Quote
Wauuuu!!!!
Desi cam tarziu aflu acest lucru……nici nu stii cat mi s-a umplut sufetul de bucuie afland ca tabourile mele si-au gasit nepretuirea in sentimentul asesta extraordinar al daruirii. Acum sunt sigura ca intelegi reactia mea de la expozitia din Noiembrie 2008. Tablourile singure isi cauta drumul in lumea asta si eu sunt sigura ca ele ajung acolo unde trebuie (dincolo de orice valoare materiala a acestora). Pentru mine nu exista pret mai mare decat semnificatia daruirii acestor tablouri, acum pretul e cu atat mai valoros cu cat si tu contribui la ridicarea acestuia prin aceeiasi judecata
. Va imbratisez pe toti…….prin tablouri 
#4 by Mihail on 3 August, 2009 - 7:35
Quote
>:D<
Pingback: Un pas inainte :) | Mihail Musat
#5 by aLINuTzA on 15 June, 2010 - 4:30
Quote
Impresionant,esti un om extraordinar,ai un suflet deosebit!
#6 by Mihail Musat on 16 June, 2010 - 9:53
Quote
Multumesc!