Mihail Musat

Aseara am fost la o noua sesiune (in ultimele trei zile am tinut sesiuni cat pentru tot anul )…si incepe sa imi placa din nou dupa o pauza de aproape un an. De data asta la Empower Live. Sesiunea s-a numit Motto personal. Va aparea si pe Empower un articol mai structurat, insa aici am vrut sa trec in revista povestea motto-urilor in viata mea…asa cum s-a petrecut ea…de la inceputuri pana in prezent.

Asa cum spuneam si pe Empower (o sa dau link catre articol cand va fi publicat), motto-ul personal, pentru mine e un indemn la actiune. E atat dovada recunoasterii (constientizarii) clare a locului meu in viata, dar si stabilirea stachetei pentru a merge mai departe. Daca un citat normal se aplica intr-un plan al vietii, un motto se aplica in orice plan al vietii. Diferenta majora intre un simplu citat si un motto personal este ca motto-ul personal ma ajuta ca zi de zi sa imi aduc aminte ce este important pentru mine si sa fac actiuni pentru a ajunge sau ramane acolo.

Bun, dar haideti sa vedem cum a inceput totul

Acum vreo 7-8 ani am inceput sa tot descopar citate faine. Unele doar imi placeau, altele ma inspirau, altele ma motivau, iar in altele regaseam chiar bucatele din valorile si credintele mele. Intr-un citat, de exemplu am gasit definitia leadership-ului (care pentru mine mai este valabila si azi): “Don’t walk in front of me, I may not follow. Don’t walk behind me, I may not lead. Just walk besides me, and be my friend.” – Albert Camus.  Constatam insa ca fiecare dintre ele se aplica intr-o zona specifica din viata mea.

Asa ca m-am gandit sa schimb cumva ordinea lucrurilor. Am decis sa imi stabilesc intai ce este important pentru mine in viata (la momentul respectiv) si mi-am dat seama ca e important sa am un ECHILIBRU intre toate planurile vietii. Asa am ajuns la primul meu citat pe care l-am transformat ulterior in motto si despre care am scris si aici: “Imagine life as a game in which you are juggling with five balls into the air. You name them: Friends / Health / Spirit / Family / Work.” (Multumesc Cezar pentru ca la tine l-am vazut). Acest motto a ajuns sa fie la mine pe desktop, sa fie printat si sa il tin pe birou la mine in camera si peste tot pe unde mai puteam.

Dar de ce?… poate te intrebi. Asa cum am spus mai sus, am transformat un simplu citat in ceva mai mult. L-am transformat intr-un indemn la actiune pentru a atinge ceva ce era important pentru mine in viata. Asadar, cand ma uitam la motto imi aduceam aminte fata de ce mi-am asumat o responsabilitate. Si ma intrebam “Mai fac ceva in directia asta? Daca nu, de ce? Ce am de gand?”. Si tot asa, de fiecare data cand aveam ocazia, ma uitam la citat si imi dadeam seama ca mai am de lucru.

Ajungem insa si la punctul in care un motto personal nu mai este valabil. Primul scenariu este ca el nu mai e valabil atunci cand ceea ce mi-am propus prin el, am reusit sa transform in comportament. Acum nu mai trebuia sa ma uit la motto (dupa mai bine de un an in care l-am tinut alaturi de mine) ca sa am un echilibru in viata mea. Acum era ceva natural sa fiu atent la echilibru. Si asa a venit momentul sa imi gasesc un nou motto personal.

Pentru ca in perioada respectiva…

(pentru ca acest articol devine cam lung, il impart in doua…partea a doua…in curand)

S-ar putea sa te mai intereseze:

• Bucurandu-ne de viata
• Cum am grija de sanatatea mea
• De ce e important sa incep cu mine?