Mihail Musat

Vizitele pe care le-am facut aceste zile in comunitatile rome din Craiova, oamenii pe care i-am intalnit, colegii din presa sau S.P.E.R. alaturi de care am pus intrebari, copii pe care i-am vazut razand, cantand sau alergand, orasul Craiova pe care l-am descoperit cu priviri rapide de la geamul masinii; toate acestea au luat, ca prin magie, forma unor lectii de viata.

Stiu ca am doar cateva randuri la dispozitie pentru a nu plictisi pe nimeni, asa ca o sa ma rezum la doar trei “lectii”.

Lectia 1 – Parintii fac diferenta
Da, prima si ce mai puternica influenta din viata noastra, sunt parintii.
Ei sunt cei care pot sa vada dincolo de traditii sau de ceea ce au avut ei insisi parte; sau sa nu vada dincolo de acestea.
Ei sunt cei care pot sa ne indrepte spre un drum presarat de oportunitati favorabile sau catre o alee intunecata unde nimic nu ne surprinde insa nu este nici loc pentru a creste si deveni oameni mai buni.
Ei sunt cei care pot sa ne inspire printr-un comportament proactiv sau unul dominat de dezinteres.

Lectia 2 – Omul ramane, culturile dispar
Zilele acestea mi-am petrecut mai tot timpul alaturi de romi.
Am avut ocazia sa ii vad pe caramizari cum framanta cu mana lor pamant argilos si in mijlocul campului cladesc cuptoare unde iau nastere zeci de mii de caramizi.
Am aflat pentru prima data ca nu toti romii isi fac acele case cu turnuri – caldararii sunt cei mai traditionali si ei au astfel de case insa ursarii nu sunt traditionali si isi fac case normale. Femeile caldararilor sunt si cele care inca mai poarta straiele traditionale – fuste lungi cu model floral si pline de culori.
Am fost fascinat sa aud ca romii traditionali au mare grija de fetele lor pentru ca le pot fi furate de cei netraditionali si asta poate constitui un mare impediment in a le lasa mai mult de clasa a opta la scoala.

In acelasi timp, am intalnit multi romi, care desi sunt romi, au luat-o pe alte drumuri dincolo de comunitatea roma.
Unii dintre ei au ales sa se lepede de haina de rom din cauza impedimentelor aduse de aceasta si sa isi cladeasca o viata normala mai usor.
Altii nu s-au ascuns pentru nici o secunda ca ar fi altceva decat romi si totusi si-au cladit o viata de care sunt mandri in care au reusit sa faca chiar si facultate.
Iar altii au ajuns sa traiasca in niste conditii mizere, sa nu munceasca deloc, sa nu pastreze nici o traditie si chiar sa isi faca de rusine propria cultura.

Lectia 3 – Copii mai au totusi o sansa
Chiar daca parintii nu au avut sansa la educatie, unii copii romi o au si se bucura din plin de asta. Chiar daca unele generatii au trait in scalvie sau conditii mizere, fiecare noua generatie de copii are noi oportuntitati de a isi croi un altfel de drum.

Astazi am ajuns intr-un loc numit Asociatia Vasiliada. Aici, o echipa coordonata de Pr Adrian Stanulica, face minuni pentru copii aflati in situatii defavorizate. Fie ca ei sunt romi sau nu, fie ca ei au un handicap (sunt surdo-muti), aici primesc o noua sansa. Nu este un centru unde gasesc un nou camin permanent, insa este un loc viu unde descopera minunea numita viata. Aici, copii care poate inainte furau, cerseau sau stateau toata ziua murdari pe un drum prafuit din oras, vin si descopera farmecul cantecelor folk si ale copilariei, pasiunea de a face mici obiecte de artizanat din lut, de a darui felicitari facute manual, de a picta icoane pe sticla si multe alte minunatii.
Am descoperit aici, atat in ochii acestor copii cat si prin povestile celor care cu rabdare si pasiune sunt alaturi de ei, ca orice copil poate avea o sansa. Ingerul lor pazitor s-a numit in acest caz Asociatia Vasiliada.

In incheiere, dincolo de aceste lectii, am o intrebare: Tu cum te-ai fi comportat in locul copilului roman? Iar ca parinte, ce crezi ca ti-ar fi spus al tau copil cand l-ai fi intrebat “unde ai fost?”

S-ar putea sa te mai intereseze:

• De ce? (relatia parinti – copii)
• Film – Martian Child
• Articol – Parintii. Tehnologia. Copiii.