De multe ori ajungem sa cadem in capcana “Ce dor imi este de…”. Spun “ajungem” pentru ca mi se intampla si mie 
Ce am constatat vis-à-vis de acest “dor” este ca are doua parti pe care, personal, le percep cam asa: una e buna (faptul ca daca imi este dor de acel ceva insemna ca mi-a placut) si una mai putin buna (faptul ca ma atasez de ceva din trecut ce nu ma ajuta nici pentru ca nu este AICI si ACUM, si nici pentru ca a “tanji” dupa o senzatia/traire asa cum a fost ea, ma distrage de la a trai ce mi se ofera acum, asa cum mi se ofera acum).
Situatiile sunt nenumarate in care acest “Ce dor imi este de…” apare si la fel si consecintele (yoy..ce dur duna 
). Le percep cam asa:
Situatie: Sunt la munca si spun “Ce dor imi este de a avea o zi libera in mijlocul saptamanii.” sau “Ce dor imi este sa ma plimb pe strazi in mijlocul zilei asa cum o faceam in liceu sau studentie.”.
(Photo by Pajareo en Colores.)
Consecinte:
- Ori fac aceste lucruri, ori daca nu le fac clar nu ajung decat sa ma frustrez.
- Stau si ma tot gandesc la ele si cu cat ma gandesc mai mult la ele, cu atat pierd mai multe momente din prezent pe care as putea sa le traiesc. Dar, clar, nu le traiesc pentru ca ma pierd in aceste ganduri si apoi ajung sa spun ca nu am timp. Ironic, nu?
Situatie: Sunt intr-o noua relatie si spun “Ce dor imi este de surprizele din relatia trecuta.” sau
“Ce dor imi este sa ma simt la fel de liber cum ma simteam atunci…”.
Consecinte:
- Cumva nu ma bucur nici de relatia asta nici de cea trecuta. Ma pierd intre ele si nu sunt sigur daca ar trebui sa fiu in asta sau in cea care tocmai s-a terminat.
- Oare trebuie sa imi fie dor de ceva ce stiu ca pot obtine in orice moment sau ALEG sa obtin acel lucru?
Ma opresc la doar doua situatii pentru ca sunt sigur ca fiecare dintre voi are propriile exemple si oricum interpretarea este diferita de la caz la caz, de la persoana la persoana.
Ce as vrea (cam suna a asteptare, asa-i? 
) este sa va uitati la momentele in care va spuneti “Ce dor imi este de …” si sa vedeti ce se intampla acolo…
- ce atasament din trecut nu va lasa sa traiti prezentul
- ce situatie din prezent va nemultumeste si nu aveti curajul sa o schimbati
- ce frustrari lasati sa se instaleze in prezentul vostru
…si poate multe altele.
Va invit asadar la un exercitiu de OBSERVARE.
Ca si incheiere, un inlocuitor pentru “Ce dor imi este de…” pe care l-am adoptat in viata mea:
Pas 1: “Acum, simt sa …”
Pas 2: FAC.
Consecinta:
Din ce in ce mai putine regrete ca nu am trait ceea ce am vrut sa traiesc.
Din ce in ce mai multe momente, zi de zi, de care ma bucur.
Loading...
#1 by Silvia on 4 December, 2009 - 1:53
Quote
ceau Mihail…:-D…sa stii ca ceea ce ai scris tu acolo e foarte adevarat la modul ca eu spre exemplu patesc sa intalnesc persoane care sa mi se para foarte familiare,cunoscute…si atunci in loc sa-mi concentrez atentia asupra a ceea ce spun si a ceea ce nu spun…sau ma rog a ceea ce expun, stau si ma intreb aiurea si intr-una cu cine seamana:-))=))…si dup aia ma oftic, pentru ca imi dau seama clar ca fiecare peroana pe care o intalnim are un scop in viata noastra si are un mesaj pentru noi…iar eu in loc sa stau sa ascult si sa interactionez cu persoana respectiva, ma gandesc oare “de unde s-o iau”=))…multumim…fain articol>:D<…o zi minunata sa ai;-)
#2 by Mihail Musat on 4 December, 2009 - 1:58
Quote
Fain exemplul dat de tine. Simt ca vine ca o completare. Multumesc!
#3 by Andrei on 4 December, 2009 - 2:11
Quote
Dorul asa cum ai zis si tu cred ca este uneori un lucru bun, alteori nu chiar atat de bun pe cat ne-ar placea noua sa fie.
Este un lucru bun pentru ca ne face sa ne aducem aminte de trecut sa ne dam seama care este diferenta dintre acum si atunci, ce-am avut altadata si nu mai avem acum. Ne face sa retraim momente din trecut care ne-au fost dragi, ne face sa apreciem mai mult ce-am avut si ce avem si stim c-o sa ne lipseasca mai tarziu. In felul asta ne ajuta oarecum sa ne cunoastem.
Pe de alta parte “dorul” nu functioneaza tot timpul in directia unei dezvoltari personale eficiente uneori, chiar fiind acel lucru care o impiedica.
1. Ne este dor de anumite experiente din trecut si ramanem oarecum blocati in acele realitati de mult apuse. Astfel uitam sa traim prezentul, uitam ca lucrurile evolueaza si ramenm blocati undeva intr-un trecut din care ne-au mai ramas doar amintirile. Uitam sa evoluam odata cu lucrurile si sa ne bucuram de fiecare moment pe care il traim si din care am putea face o alta amintire placuta. Oamenii sunt fiinte ciudate in felul asta, prefera de multe ori lucrurile care s-au intamplat in detrimentul celor care s-ar putea intampla.
2. Uneori poate ca exact acea acasa de care ne este dor sau acei prieteni poate ca nici nu mai exista sau n-au existat niciodata. Astfel oamenii sunt ciudati pentru ca traind in trecut, de multe ori isi creeaza amintirile de care au nevoie modelandu-si propria lume. Pana si asta este un lucru bun uneori dar n-ar putea niciodata sa ajute pe cineva sa evolueze.
Pana la urma cred ca dorul este bun, ca orice alt element care ne face fiinte umane, doar daca este folosti cu moderatie.
E bine sa constientiza ce se intampla de fapt cu noi si sa ne dam seama de unde anumite trairi, cu ce-ar putea sa ne ajute si cu ce sa ne faca rau si dorul este una dintre trairile alea foarte smechere.
#4 by Mihail Musat on 4 December, 2009 - 6:15
Quote
Multumesc frumos pentru completare Andrei! Chiar foarte fain punctate aceste lucruri de tine!
Ganduri de bine si succes noua tuturor sa luam ce e mai bun din “dor” si ce nu…trash
#5 by Carmen on 4 December, 2009 - 8:01
Quote
Se spune ca nu exista “dor”. Ca daca e dor e atasament. Si cel mai probabil asa este.
Si cate am invatat din asta… in primul rand sa ma accept asa…
Dar pentru mine el exista atata timp cat il simt. Si vorbesc de dorul unei persoane dragi (fost iubit). Am incercat sa resping acest dor dar mi-a adus frustrari, nelinisti. Eu il percep ca ceva natural la mine, face parte din mine in acest moment. Am vazut ca de fiecare data cand ma las purtata de el, pierd energia ACESTUI moment si ma ‘plostesc’… sau … ma bucur pentru ce a fost odata si multumesc din toata inima.
Stiu ca aceste momente de dor vor mai veni, si vor trece iara… Se pare ca eu am ales sa nu fac nimic in privinta dorului. Stiu ca la momentul potrivit el va trece de tot…
Ma bucur ca nu mai incerc sa ma impotrivesc lui
Rezultat: dorul e din ce in ce mai mic, bucuria e mai mare, si incep sa invat ce este de fapt iubirea
Si asa cum spune si Silvia, cred ca fiecare fiinta ne e trimisa cu un scop in viata noastra. Si incerc sa ii dedic toata atentia ei fiindca ea este in viata mea in acest moment si ce-mi aduce ea, nu-mi va mai aduce nimeni. E adevarat, acea fiinta e altfel dar cu atat mai frumoasa o face… De fiecare data cand imi aduc aminte de asta ma simt binecuvantata
#6 by Mihail Musat on 5 December, 2009 - 11:43
Quote
Amitirile raman tot timpul acolo, iar energia lor va dainui, vie, pentru totdeauna in noi. Iar dupa o vreme, e bine daca raman doar amintiri si ne detasam de dor…
#7 by Irina on 5 December, 2009 - 11:28
Quote
apropo de dor, acum cand iar parca m-a apucat un dor, mi-am pus intrebarea: mi-e bine acum? e nevoie sa ma intorc la ceva din trecut ca sa imi fie si mai bine? si mi-am dat seama ca nu… de fapt, imi e foarte bine acum, chiar si fara acea parte care a contat pentru mine! si daca as incerca sa ma intorc oricat de putin in trecut, chiar si prin ganduri, m-as intrista fara motiv si nu merit(a)
#8 by Mihail Musat on 5 December, 2009 - 11:42
Quote
Ce simplu suna
Succes la cat mai multi dintre noi sa constientizam asa de fain lucrurile ce ni se intampla 
#9 by Lia on 7 December, 2009 - 12:30
Quote
Pentru mine dorul e ceva ce inlocuieste ceva ce a fost fie emotie, fie stare, fie obiect fie persoana….si ca vorbeste despre o emotie pe care am avut-o cand am facut ceva sau am fost cu cineva sau undeva…
Cand ti-e dor sa calatoresti de exemplu nu e vorba de unde te duci exact ci de starea pe care ai avut-o cand ai calatorit…sau cand ti-e dor sa mananci inghetata nu e vorba despre inghetata ci de starea pe care o ai cand mananci inghetata…Se de cele mai multe ori nu ne putem aminti starea exacta pe care am avut-o cand am facut un anumit lucru sau cand am fost cu o persoana si cand ne gandim cu dor Atasam semnificatii de genu stii exact de ce ti-e dor..stii exact cum trebuie sa te simti…stii exact la ce te astepti..si apoi Tanjesti si te agati de o amintire, o emotie o stare care e posibil sa nu fie cea reala ci doar semnificatiile pe care le-ai pus tu in timp…Si pe care apoi le Cauti sa le regasesti, iti creezi contexte sa prelungesti o stare care ti-a dat valoare sau in momentul in care s-a intamplat a avut un impact mare asupra ta…
Cand fac traininguri ma uit la participanti care spre sfarsitul celor 7 zile sunt cuprinsi de o panica de o frica ca pierd ceea ce au trait cu totii pentru ca trebuie sa se intoarca in lumea reala..si in loc sa ia ce au de primit atunci cu oamenii din jurul lor fac planuri despre cum sa pastreze legaturile si cum sa isi aline dorul unii de altii….
Cred ca ti-e dor cand ceea ce se intampla nu e complet pentru tine, cand te agati si ne e dor pentru ca suntem obisnuiti social sa ne fie dor….
Si ceea ce am experimentat si eu anul asta care a fost mult despre dor..e ca atunci cand ti-e dor intra mintea si ca de multe ori ne amintim doar lucrurile de care e bine sa ne fie dor, si ca dorul anuleaza putin din ceea ce s-a intamplat…si pornind de la ce s-a intamplat vine dorul si face o poveste frumoasa legata cu fundita rosie..pe care o tot validam apoi..
De exemplu toata vara asta m-am plans ca mi-e dor sa merg cu avionul -partea preferata fiind decolarea, iar in noiembrie am avut ocazia sa merg….am fost atata de entuziasmata si mi-am innebunit toti prietenii cu starea mea…si m-am urcat in avion si stiam exact cum trebuie sa fie lucrurile, ce stare, cum o sa ma simt….cum o sa ma extaziez…insa momentul decolarii a fost asa slab ca intensitate..nu a fost deloc asa cum mi-am amintit eu…nu a fost…si am ramas dezamagita..si am dormit tot drumul de suparare…Dorul de..nu m-a lasat sa traiesc momentul decolarii asa cum a fost…pentru ca aveam asteptari si multe semnificatii acolo..
De multe ori mi-e dor sa fac lucruri sau sa fiu cu anumite persoane si in momentul in care sunt acolo unde mi-am dorit sau cu cine..vreau sa plec…
Pentru mine functioneaza cand scap pe gurita cuvantul dor de ceva sau cineva sa stau sa ma uit cum m-as simti daca as fi cu persoana sau as face un anumit lucru…pentru ca de fapt aia e starea dupa care tanjesc….si pe care mi-o pot satisface si in prezent..nu anuland prezentul si ramanand in trecut cu “si mi-e asa dor…..”
Multumesc Mihail de oportunitatea de ma uita la dorurile mele,
>:D<
#10 by Mihail Musat on 7 December, 2009 - 5:00
Quote
Ce faine perspective ne-ai adus aici in prim plan. Multumesc si eu Lia >:D< Simt ca acest articol s-a multiplicat de multe ori prin valoarea adusa de mesajele voastre…asa ca Multumesc!
#11 by Silvia on 7 December, 2009 - 5:28
Quote
si cand stau si ma gandesc ca abia acum inteleg exact ceea ce tu ne spuneai la training-ul despre comunicare…vis-a-vis de faptul ar fi ok sa ne gandim ca e posibil ca pe acei oameni faini si deosebiti sa nu-i mai vedem niciodata…era ideea aia ca…traieste momentul acum cat ai ocazia si bucurate de tot ce e in jurul tau exact in momentul asta, si in continuare traieste momentele ce-ti “pica-n mana” fara sa tanjesti dupa cele trecute!mi-e clar ca am picat de multe ori in capcana dorului, asa cum o numeste mihail, si dup aia trebuia sa duc lupte grele cu mintea mea sa-o fac sa inteleaga ca asteptarile si presupunerile si chiar si anticiparile, nu-si au locul in timpul PREZENT!vreau ca, daca o sa fie posibil si la 10000000000000 de ani…cand m-oi duce cu Domnu’ sa fiu capabila sa rad si sa ma bucur de timpul prezzent, sa zburd alaturi de nepoti si stranepoti, sa rad de fata mea cea zbarcita alaturi de toti membrii familiei=))=))…ioooooi,ce fun suna…dar deocamdata am de trait momentul asta!si probabil e ciudat, dar ma distrez scriind astfel de chestii si ma energizez…ma apuca rasul de-mi bat vecinii in calorifer:)):))…Lia, te iubesc…si multumesc si tie Mihail!!si numai bine, sa ne bucuram de momentele minunate cu care viata “ne face cunostinta”!
#12 by Silvia on 7 December, 2009 - 5:30
Quote
a, si by the way…big hugs for both of you>:D:D<
Trackback: uberVU - social comments
Pingback: Revista presei -5- | Jiunimea