“Bineinteles ca fiecare dintre noi are propria definitie, dar ce mi-am dat seama ca este mai important de atat, este sa imi traiesc aceasta definitie.
Mie definitia mi-a fost oferita de ritualul liturgic romano-catolic. Aici, la un moment dat, se spune “Am pacatuit cu gandul, cuvantul, cu fapta si omisiunea.” Asadar, pentru mine corectitudinea inseamna sa stiu ca sunt curat prin gand, prin cuvant, prin fapta si nici sa nu omit lucruri, fie ele cat de marunte. Si asta pentru ca defapt, nu exista lucruri marunte pe lumea asta.
Si apropos de lucruri marunte, o plaja este formata din firicele de nisip. Tot din firicele de nisip este format si un desert. Da, putem spune ca un firicel de nisip este mic, dar mai putem spune acelasi lucru si despre suprafata unei plaje, mai ales daca o comparam cu spatiul apartamenului in care locuim? Dar despre un desert, comparand cu acelasi apartament?
…
Dar asta este doar povestea mea. Poate ai rezonat cu ea sau poate nu. Asa ca te invit sa te intrebi “Ce insemna Corectitudinea pentru mine?”. Si apoi “Traiesc Corectitudinea asa cum mi-am definit-o?”.”
Articolul complet poate fi citit pe Empower.
S-ar putea sa te mai intereseze:
- Articol – A fi intelegatori. A intelege.
- Articol – Provocarea dezvoltarii personale continue
- Articol – Antidotul lui “TREBUIE”
Loading...
#1 by Alexandra Cel Mare on 24 January, 2010 - 2:24
Quote
Adresezi doua intrebari destul de dificile pentru majoritatea celor care prefera sa-si traiasca viata intr-o continua negare a propriului sine.
Pentru mine, raspunsurile sunt destul de clare. Corectitudinea pentru mine inseamna acceptarea ta ca si persoana, insusirea propriei unicitati si curajul de a-ti da o voce frustrarilor. Toate acestea, fara a cauta acceptare in altii, fara a incerca sa te complaci restrictiilor impuse de societate sau religie, daca ele nu-ti definesc sinele. Am cautat indelung aceasta superficiala acceptare si, trebuie sa recunosc ca nu mi-a servit la nimic. Din contra, in loc sa conduca la o evolutie personala, mai mult a generat o plafonare interioara. Dar am avut puterea sa ma accept pe mine, asa cum sunt, cu bune, cu rele, cu frustrari, deceptii, realizari si complexitati. Aceasta nesupunere a mea la preconceptiile sociale a declansat o repudiere si o izolare asteptata. Naivitatea si simplitatea in gandire, caracteristica unora, doare, dar daca esti impacat cu sine, gasesti forta necesara de a merge mai departe, de a-ti trai viata asa cum este ea. Nu mi-e frica sa imi fac cunoscute durerea si nemultumirile, am taria de a accepta criticile si reusesc sa evoluez ca si OM prin involutia altora.
Si, DA, imi traiesc propria corectitudine in fiecare zi. Este greu, nimeni nu spune ca este usor, dar nu cred ca ar trebui sa ne negam sinele. El este cel care ne scoate din anonimat, care ne identifica in societate, care ne ajuta sa evoluam atat spiritual cat si intelectual. Din nefericire, actualul trend social promoveaza indiferenta, supunerea si adaptarea. Totul este sa nu ne lasam atrasi de acest sistem manipulativ si sa ne promovam pe noi insine, asa cum suntem!
#2 by Mihail Musat on 24 January, 2010 - 6:35
Quote
Faina completare, si cu atat mai de impact cu cat este si personala
#3 by Alexandra Cel Mare on 24 January, 2010 - 9:05
Quote
Ma bucur ca m-am ridicat la nivelul asteptarilor
. Nu aveam cum sa-ti raspund la intrebari, fara sa-mi las propria amprenta ca sa zic asa! Oricum, mi-a placut articolul…ideea care reiese din el!
#4 by Mihail Musat on 25 January, 2010 - 10:12
Quote
Stii ca nu exista “asteptari” aici
Daca simt sa las undeva vreun comment, o voi face.
PS: Am primit “invitatia” pe FB si voi citi