In acest weekend, mai exact astazi, duminica aveam ca si tel sa alerg primul maraton din viata mea, prima cursa de 42 de kilometri. M-am pregatit foarte bine din punct de vedere psihic si am ajuns la linia de start relaxat si odihnit, increzator in fortele proprii. Nu stiam ce avea sa urmeze, dar stiam ca vreau sa fie o experienta frumoasa, una de care sa ma bucur si in timpul careia sa fiu atent la corpul si psihicul meu. Am plecat, totusi, si cu un obiectiv, acela de a alerga in mai putin de 4 ore. Pentru un om care nu prea s-a antrenat fizic si care se afla si la primul maraton era un obiectiv foarte ambitios.

Lari

Bun, acum, asa cum poate ai intuit deja din titlu, nu am alergat cei 42 de kilometri, ci doar 15. Da, am abandonat cursa, dar nu as spune acelasi lucru si fata de mine, ci din contra, am ramas prezent la ceea ce s-a intamplat cu mine in ultimii kilometri si am putut sa vad foarte clar ce decizie era potrivita pentru mine cand am ajuns la punctul de alimentare de la kilometrul 15. M-am oprit, si am plecat cu fruntea sus, simtindu-ma bine cu mine insumi, spre casa.

Si acum partea si mai frumoasa. Atat in timpul maratonului cat si dupa am avut parte de mai multe lectii de viata, asa ca am decis sa le impartasesc aici. Unele dintre ele sunt noi, altele sunt lectii pe care viata mi le readuce in prim plan, iar altele sunt constientizari sau reconstientizari:

1. Sa am grija dupa ce si ale cui obiective alerg.

2. Sa am grija in ritmul cui alerg in timpul obiectivelor.

3. Sa observ chiar si in timpul drumului spre obiectiv daca nu cumva nevoile mele au fost deja satisfacute.

4. Sa invat sa fac diferenta cand un sfat este de urmat si cand nu.

5. Oamenii care vor ceva cu adevarat, reusesc.

6. Sa ma las surprins de lucrurile neprevazute de pe drum.

7. Ca unii oameni si-au dorit foarte mult sa fie alaturi de mine in aceasta calatorie-provocare-maraton, si le multumesc din suflet pentru tot ce au facut ca sa fie acolo!

8. Ca atata vreme cat ma opresc la mijloc de drum si stiu de ce o fac, nu ma opresc ci de fapt o iau pe un alt drum, mai potrivit pentru mine.

9. Desi poate sa fie contradictoriu cu alte lucruri mentionate aici, sa stiu si cand sa am incredere in unele lucruri pe care simt sa le fac, chiar daca inca nu stiu de ce le fac. Sa imi ascult intuitia.

10. Sa ma bucur de calatorie.

Da, am zis 15, dar se pare ca au iesit doar 10. Astea sunt :)

In concluzie, ma bucur enorm de mult pentru ca mi-am creat oportunitatea de a trai aceasta experienta astazi. Mi-a adus in prim plan aceste lectii si o multitudine de trairi frumoase!

Tin, in mod deosebit sa le multumesc unor oameni care au fost alaturi de mine direct sau indirect, pentru o clipa sau mai multe, oameni care m-au inspirat si sustinut: Moni & mama & tata, Florin & Diana, Tudor, Bizu, Adriana, Lia, Irina, Florentina, Dana, Diana, Ami & Cristi, Ioana & Cipi & Ana, Ioana, Oana, Alice & Ancuta, Carmen, Lari, Dan, Razvan, Marian, Gabi, Carmen, tipul cu sfatul bun si oricine a mai fost cu gandul alaturi de mine si nu mi-a spus, sau chiar a ajuns la maraton, dar eu nu mai eram pe traseu. MULTUMESC!

— Solutie oferita de:

S-ar putea sa te mai intereseze:

Ti-a placut? Da-l mai departe...
  • del.icio.us
  • Facebook
  • email
  • Twitter
  • PDF
Trimite prin email unui prieten.