La doar un an dupa ce am initiat LumeBuna.ro, a mai lansat un nou proiect. Unul menit sa sustina dezvoltarea personala a tinerilor lideri. Acest proiect se numeste WhichWay.

Acum, in luna martie 2012, WhichWay a identificat o oportunitate de a face urmatorul pas in evolutia sa. Salutand initiativa Restart in Educatie, o competitie care isi doreste sa gaseasca si sa sustina cele mai bune idei care sa transforme educatia, proiectul WhichWay a fost si el inscris in onoranta competitie in Romania.

CUM poti AJUTA tu?

Prin a vota, pana duminica 25 martie ora 23:59, proiectul WhichWay aici http://www.restartedu.ro/project/whichway. Poti vota atat prin „Like” (butonul Facebook), cat si prin „Voteaza”. Sunt recomandate ambele, insa daca nu ai timp, e bine si doar un „Like”.

„Voteaza” este insa mai important. Cand vei da click pe „Voteaza” ti se va cere sa iti faci un cont, iar ca sa fie foarte repede totul, poti alege „Connect with Facebook”. Odata ce ai cont, poti reveni in pagina http://www.restartedu.ro/project/whichway si sa dai click pe „Voteaza”. E nevoie sa votezi FIX 3 proiecte ca sa fie valid votul tau. Cauta acolo alte 2 proiecte care iti surand si voteaza-le, pentru ca votul tau sa fie luat in considerare. Doua proiecte care noua ne-au atras atentia si pe care le-am si votat, sunt:

1. "atelierulparintilor.ro"-o alternativă la abordarea tradiţională a celor "7 ani de acasă".

2. TimeBank Romania

Vrei sa stii mai multe despre WhichWay?

WhichWay, fitness mental si emotional, este ca o gura de aer intr-o societate in care ne amintim din ce in ce mai rar sa respiram.

Cateva dintre principiile cheie ale acestui proiect sunt:

1. Invatarea prin joaca.

2. Crearea de comunitati de sprijin ("tribes") unde oamenii se pot baza unii pe altii, motiva si inspira.

3. Evolutie personala nu doar prin acumularea de cunostinte noi, ci mai ales prin maximizarea celor deja existente.

4. Stimularea si sustinerea invatarii si evolutiei personale ca proces continuu, chiar si atunci cand participantii nu sunt implicati activ in comunitatea online sau offline WhichWay.

WhichWay sustine formarea liderilor din comunitatile din care fac parte. In primul rand oameni care sa isi asume sa devina lideri ai propriei vieti, apoi lideri in comunitatile din care fac parte in viata de zi cu zi. Societatea din ziua de azi are nevoie de lideri constienti de sine, lideri capabili sa practice umilinta si modestia (eng "humble" – care parca nu are o traducere suficient de relevanta in romana) pentru a servi interesele de dezvoltare nu doar personale, ci ale intregii comunitati pe care o reprezinta.

Proiectul poate trece la urmatorul nivel in evolutia sa, iar prin platforma RestartEdu.ro poate face asta chiar acum. Cele mai bune 7 idei inscrise in Restart in Educatie vor primi servicii de programare, web-design si consultanta, iar cele mai bune 3 vor primi 5000 de dolari si asistenta pe o perioada de 6 luni pentru a atinge masa critica de utilizatori si pentru a deveni sustenabile.

Acum poti participa si tu activ la evolutia WhichWay, un proiect ce aduce multe lucruri benefice in vietile a din ce in ce mai multi oameni! Multumim!

– – Solutie oferita de: [Interviul saptamanii] Stefan Palarie si Scoala de Valori

Trimite prin email unui prieten.

Ce simt sa mai adaug inainte de interviu este ca oamenilor dragi, oamenilor pe care ii iubim si care traiesc, putem sa le spunem ce simtim pentru ei – sa le spunem ca ii iubim si pentru ce le suntem recunoscatori. Ei poate stiu oricum, insa odata trecuti in lumea cealalta, noi nu mai avem de unde sa stim daca ei stiau sau nu.

Cine ești tu?

Sunt Mihaela Vlad, am 28 de ani şi visez să devin cel mai curajos antreprenor social al anului, pentru că puţini oameni ar face ce fac eu! Am ajuns să fiu « schimbarea pe care vreau să o vad în lume » ca Preşedinte al Asociaţiei “Există viaţă după doliu” – comunitate de sprijin pentru românii care suferă în urma morţii unei persoane dragi.

Cum a început proiectul “Există viaţă după doliu”?

Am pornit pe acest drum fără studii in psihologie, fără bani, fără a mă gândi că este aproape imposibil. Ştiam doar că este şi urgent şi important pentru România!
Am bazat totul pe experienţa personală. În decembrie 2009, l-am pierdut pe tatăl meu, fără veste, la numai 49 de ani. Totul a fost un coșmar foarte intens, pentru că noi eram familia perfectă (deși modestă) și el era modelul meu (deși un simplu instalator). Ne-am trezit eu, mama şi fratele meu ca într-o corabie ce tocmai luase foc şi nu vedeam nicio cale de a scăpa de durerea înăbușitoare, necunoscută, aparent fără sfârșit.

„Oare aşa groaznic suferă şi alţi oameni care trec prin asta?” Am încins internetul căutând ORICE despre subiect şi am fost şocată că în mediul online românesc aproape nimeni nu vorbea despre asta. Am folosit forumuri străine şi cărţi cumpărate de pe Amazon, pentru a-i citi mamei ore în şir, printre lacrimi, poveştile unor văduve care descriau în cuvinte exact ceea ce ea nu putea să exprime. Aş fi făcut orice ca mama să se simtă mai bine.
Dupa 6 luni,  am creat blogul http://doliularomani.wordpress.com si am început să scriu despre chinul meu, pentru a da un sens întâmplării. Mai mulţi oameni au început să comenteze şi să mă încurajeze să continui cu blogul! Apoi, am descoperit că în SUA, Canada sau Marea Britanie există de aproape 30 de ani reţele de sprijin. De ce nu face cineva ceva ca să existe şi in Romania cărţi, servicii gratuite, grupuri de sprijin?

După cateva zile mi-am dat seama: De ce nu fac EU ceva in acest sens? Am început să mă gândesc la moduri în care puteam folosit tot ce ştiam despre marketing, comunicare şi proiecte. Şi că caut alţi oameni care îmi împărtăşesc viziunea.

„Sunt românii interesaţi de servicii de sprijin pentru perioada de doliu?” În ianuarie 2011 am creat o comunitate pe Facebook, am fost încurajată de toţi prietenii mei (foşti colegi de facultate sau de serviciu), iar azi suntem o comunitate de peste 1.600 de susţinători, beneficiari şi prieteni. Motivaţi de aceste semnale, am organizat primul grup de sprijin în Bucuresti, împreună cu Livia şi Alex Căciuloiu, psihoterapeuţi şi acum prieteni, ambii implicaţi şi azi în dezvoltarea Centrului de Sprijin din Bucureşti.
O noutate pentru România a fost în mai 2011 şi primul filmuleţ complet original despre doliu, făcut în limba română, care a primit peste 2.000 de vizualizări.
Consider încheiată faza de „analiză a pieţei“ şi acum ne-am apucat serios de lucru! Funcţionăm ca asociaţie non-profit, am ajuns la aproape 20 de voluntari stabili (specialişti şi voluntari de suflet), oferim consiliere la distanţă şi vom organiza din ce în ce mai multe întâlniri în oraşele mari din ţară!

“Dacă nu eu, atunci cine? Simt că este misiunea mea să mă ocup de acest proiect. “

Puteam să fac ceva local sau doar online sau informal. Dar am ales antreprenoriatul de mare amploare pentru că vreau să facem viaţa mai uşoară pentru mii de oameni care au nevoie, vreau să oferim locuri de muncă şi oportunităţi de voluntariat pentru cei interesaţi de domeniul sănătăţii mintale şi calităţii vieţii. Vreau să avem o prezenţă publică puternică, pentru asigurarea stabilităţii financiare, şi să facem networking la nivel internaţional.

Care sunt provocările în acest demers?

Încărcătura emoţională - La început, lumea din jur s-a speriat de preocupările mele şi s-au gândit că e o manifestare a unei depresii. Inclusiv mama crede că “Îţi face rău să te gândeşti toată ziua la oameni morţi.” Încerc să o liniştesc spunându-i că este ca orice alt loc de muncă şi e doar o chestiune profesională. Însă eu şi colegii mei ştim că nu este chiar aşa. Şi nouă ni se face pielea de găină la fiecare solicitare, pentru că este imposibil să te detaşezi complet de poveştile tragice ale beneficiarilor noştri. Tocmai pentru că ne pasă, reuşim să fim trup şi suflet alături de beneficiarii direcţi. Şi de multe ori ascultarea totală e suficientă pentru a uşura suferinţa.

Mentalităţile – Deşi riscul de îmbolnăvire sau depresie cronică este mare, mulţi români nu au încredere sau acces la servicii de terapie. O mare componentă a muncii noastre este educarea celor 50.000 de familii afectate anual de moarte prematură (sub 60 de ani). Vrem ca oamenii să ştie când e momentul să ceară ajutor şi să apeleze la noi pentru a-i îndruma spre un specialist.

Mesaje pentru cititori

Ai grijă de tine ca de cea mai importantă persoană din lume! Leagă multe prietenii, înconjoară-te de oameni care au încredere în tine, citeşte, fă în fiecare zi ceva nou, investeşte în pasiunile tale!

În relaţiile cu ceilalţi, construieşte şi dăruieşte ca şi când n-ar  fi totul trecător, dar profită de fiecare ocazie pentru a-ţi arăta iubirea, aprecierea şi recunoştinţa.

Şi contribuie la crearea unei comunităţi de sprijin chiar în oraşul tău! Ne poţi ajuta prin direcţionarea a 2% din impozitul pe 2011, prin donaţii, sponsorizări şi voluntariat. “Ce am făcut pentru noi înșine moare în pace cu noi; ceea ce am făcut pentru alții și pentru lume rămâne și devine nemuritor” (Albert Pike).

Date de contact:

Mihaela Vlad- fondator si Director Executiv al Asociaţiei “Există viaţă după doliu”
Website: www.existaviatadupadoliu.ro
Email: contact@existaviatadupadoliu.ro , Mobil (al Asociaţiei): 0745.556.602

– – Solutie oferita de: [Interviul saptamanii] Traian Bruma si CROS

Trimite prin email unui prieten.

La inceput credeam ca ce au ei, eu nu o sa am niciodata. Pentru ca nu pot, pentru ca nu stiu ce as putea face, pentru ca nu sunt la fel de bun ca ei, pentru ca ei au inceput mai devreme ca mine. Aveam o lista intreaga de motive. Apoi, am observat un detaliu in viata lor, un detaliu care mi-a deschis usile unei cu totul si cu totul altei vieti.

Exista unii oameni in jurul nostru care par sa aiba un acord special cu timpul si Universul si, astfel, pentru ei ziua este mai lunga de 24 de ore. Sunt acei oameni care intr-o zi reusesc sa se bucure de timp cu familia si cu prietenii; au timp de cumparaturi si sa manance sanatos; dimineata sau seara ii vedem ca fac si sport; si surprinzator sau nu, mai merg si la munca. Ne uitam cateodata la ei si ne intrebam: Cum? De unde au ei mai multe ore decat noi ceilalti? Si asta nu cu invidie, ci cu admiratie, pentru ca am vrea si noi sa avem ziua mai lunga.

Pe de alta parte sunt oameni care nici nu isi dau seama, pana intr-un punct, ce se intampla cu timpul lor. Asta pana intr-un moment cand apare o situatie ca cea din povestea de mai jos:

Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal cu un zambet sever raspunde:
– Auzi fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale.
Copilul insista:
- Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?
Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde:
– Cinci dolari pe ora.
Atunci copilul intreaba:
– Tata poti sa-mi dai 2 dolari?
Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse:
- Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi.
Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba: 
– Dormi fiule?
- Nu tata.
- Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut.
- „Multumesc taticule”, spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari. Atunci spuse:
- Taticule, acum sunt fericit…am deja cinci dolari.
- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?
 
Copilul raspunse :
– Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

Traim intr-o societate in care astfel de povesti aproape ca au devenit normalitate, din pacate. Atat de frecvente sunt incat au ajuns sa fie prezente si in reclame (Video: COSMOTE – Spot "Spiridusul"):

Bun, dar exista o iesire din toate astea? Cum am putea sa facem toate lucrurile care ne-ar placea fara ca intai sa avem si bani pentru ele? Iar de bani cum sa facem rost altfel decat muncind?

Aparent, solutiile, daca exista nu sunt tocmai usor accesibile. Sau poate sunt accesibile doar unor oameni cu situatii privilegiate.

DA, asa este. Solutiile pentru a iesi din povesti precum cele doua de mai sus sunt accesibile doar unor oameni cu situatii privilegiate. Si asta pentru ca ei au ales sa isi creeze aceste situatii. Sunt oamenii care au constientizat ca asa cum pentru a castiga o resursa precum banii este nevoie de anumite investitii (de timp, de intelect, de emotii), la fel este nevoie de investitii si pentru a castiga alte resurse necesare unei vieti fericite, sanatoase si implinite.

In ultimii 10 ani am descoperit sute de oameni care m-au inspirat. Oameni la care m-am uitat in sus si am spus:

“WOW! Ce viata frumoasa traiesti. Ce lucruri extraordinare faci!”

“WhichWay mi-a oferit cadrul favorabil pentru a pune un moment “pe hold” agitatia si rutina zilnica si pentru a ma asculta. Intrebari pe care mi le puneam si inainte au capatat raspunsuri surprinzatoare, pe care le-am gasit atat singura, cat si din interactiunea cu ceilalti. WhichWay mi-a oferit pretextul, contextul si directia de a o face de o maniera atat libera, cat si ludica si agreabila, sub indrumarea atenta si eficienta a lui Mihail. In plus, in jurul lui Mihail se aduna oameni frumosi si interesanti, ma consider norocoasa ca i-am intalnit.”

February 19, 2012, Tatiana Jilavu – Manager: Call Center, Telesales, Customer Care, Banking HelpDesk at GarantiBank

Da, azi WhichWay este ca un sport al mintii si sufletului. WhichWay – Fitness mental si emotional. Intr-o lume in care suntem din ce in ce mai solicitati pe zi ce trece, in fiecare plan al vietii noastre, asa cum avem nevoie de sport pentru corp, avem nevoie de sport si pentru mine si suflet. Iar WhichWay este acest sport.

WhichWay este ca o gura de aer intr-o societate in care ne amintim din ce in ce mai rar sa respiram.
Este un cadru unde se intalnesc oameni frumosi, fiecare pentru a continua sa evolueze si a oferi cat mai mult timp si atentie lucrurilor cu adevarat importante din propria viata.

Daca si tu esti in cautarea unui astfel de cadru, atunci te invit sa vii la o grupa. Te poti inscrie direct pe site, sau printr-un email la adresa mihail@whichway.ro. Urmatoarele grupe pe care le voi facilita sunt:

1. Incepem pe 1 Martie 2012 si ne vom intalni 8 (nu 6 ca pe site) saptamani consecutive, joia de la 18:30 la 21:30.

2. Incepem pe 13 Martie 2012 si ne vom intalni 8 (nu 6 ca pe site) saptamani consecutive, martea de la 18:30 la 21:30.

3. Incepem pe 26 Aprilie 2012 si ne vom intalni 8 (nu 6 ca pe site) saptamani consecutive, joia de la 18:30 la 21:30.

4. Incepem pe 8 Mai 2012 si ne vom intalni 8 (nu 6 ca pe site) saptamani consecutive, martea de la 18:30 la 21:30.

Investitia este de doar 200 de Euro si poate fi platita in 2 rate lunare.

– – Solutie oferita de: Azi si maine poti sustine si tu restartul Educatiei in Romania!

Trimite prin email unui prieten.

Quoting from the official website:

“HAPPY combines cutting-edge science from the new field of “positive psychology” with real-life stories of people from around the world whose lives illustrate these findings. We see the story of a beautiful woman named Melissa Moody, a mother of three who had a “perfect life” until the day she was run over by a truck. Disabled for nine years and disfigured for life, amazingly she is happier now than before her accident. Manoj Singh, a rickshaw puller from the slums of Kolkata, India who lives in a hut made of plastic bags with his family, is found to be as happy as the average American. Through these and other stories HAPPY leads us toward a deeper understanding of how we can all live more fulfilling, healthy and happy lives.”

Now, where and when can you see this movie? On February 11th on all continents, in 60 countries and 600 cities thousands of people will watch this movie. You can find out where to watch it in your city too. Look here for a screening.

For those of you living in Bucharest there is already a Facebook event where you can confirm your participantion to the local screening.

If you are not sure yet if to go or not, here you can also watch the trailer:

– – Solutie oferita de: Film – The ultimate gift (English)

Trimite prin email unui prieten.

Yes, I might know you, or I might know you not. My message for you stays the same because I can bet that no matter the way you live your day to day life, you have dreams, you have a beautiful soul and when you smile inside the whole world changes for you.

Dear YOU, I wish you:

To have every day at least 10 reasons to smile.

(for how you felt, for what you did, for what others did, for what you’ve read, for what you’ve wrote, for what you’ve seen, for what you ate…for any small or big moment of your life)

To meet every day at least 10 people you’re grateful for something.

(for the smile they have on their face, for the seat they’ve offered in the bus, for the colors of their clothes…for any small or big gesture)

To have the time every day to do at least one thing for yourself.

(give yourself a nice walk in the park, the time to meet a friend, the present of a delicious cookie, the company of a loved one)

To Love.

(yourself, the dear ones, your friends, your neighbors, the people you work with, the people from the street…everyone)

To Live.

(every experience, every failure, every success…every second of your life)

To thank yourself.

(for everything, because everything you live is due to yourself too)– – Solutie oferita de: Life…or a 3 miles journey (English)

Trimite prin email unui prieten.

I would like to give you a glimpse of a Swiss with a strong grip and valuable beliefs. His name is René Schöb and he has been living in Romania for the past five years. In present, he is a partner at a tax audit advisory company and a full entrepreneur in spirit and action. Hopefully, this interview will manage to be a cultural shock in a good sense for all you wandering Romanian entrepreneurs.

“I cannot understand any Romanian, who is clever and intelligent, why would he want to leave this country”.

René, please tell us a little about your passions?

“My passion is entrepreneurship, to move together with people a company or a project into an area where we wouldn’t have thought of at the very beginning. In my private life I try to follow opportunities, I have a lot of ideas, a lot of projects and I always try to implement certain things. Since I’m an entrepreneur, this goes hand in hand with my business life, where I and people surrounding me, do new things, create ideas to develop. By this I believe that human beings can grow.”

What brought you to Romania? Was your journey adventurous?

“It was very hard to land here to a certain extent, because of the differences encountered. I came to Romania because of the challenges of a not Swiss country, meaning a lot of opportunities, a lot of things you could move.”

As René says, “Switzerland is a country 180 degrees different than Romania” and although we generally share the same European culture, “nevertheless in the daylight things are quite different”. Such examples include “what is considered punctual or timing, or regarding quality”.

“Swiss people base discussion on trust. We meet for the first time, we want to do business with each other, we both trust each other, and we do not cheat. What I’ve learned very much in Romania is that if you meet for business, you first have to undergo a set of checks from the other, to make sure that he believes you are not cheating him. There is a basic mistrust in all collaboration in Romania and this was totally new for me, because I trust people from the first moment, until there is a negative event of course. I strongly believe that only by this you can move certain things.”

We should be true to ourselves and also to the people in front of us and stop hiding behind the curtains. René gave a personal example of people that left his company for various reasons.

“In 80% percent of the cases I think they are not telling the truth. They are not telling where they are going or why. You only learn about this later, right? And, from my view, it is not a problem if someone leaves, because I strongly believe in the fact that high pursue should not stop. If someone wants to go from here to there because he doesn’t feel well, this is fine! But why then to always invent stories? Things like this make life very complicated.”

What are the values through which you guide your life?

“Respect is really the most important thing. For me, a cleaning lady is to be respected as much as a director in our company. At first, everyone should be treated as a human being and this is the most important thing. Of course, afterwards comes honesty and open communication. I like it that when people make mistakes, they tell and we learn out of it, because only by this we can move something.”

How do you feel about Romanian culture?

“I like the culture in Romania very much, it’s very diverse. Especially in the countryside, I very much like that traditional things are still present, which, for instance in Switzerland, are more and more disappearing. On the other hand, if you move to Bucharest, you see that a lot of traditions are not followed anymore. People don’t like them anymore because now they think they have to turn into a western culture type of thing. I think this is the biggest threat for Romania, the fact that people believe they should adapt to the western part of Europe or maybe to the US without keeping their core values”

What are your expectations for the Romanian entrepreneurial domain?

“I still think there are so many opportunities in Romania for an entrepreneur. There are always obstacles, but if you believe in something, then you can also achieve it. In Switzerland everything is so mature, so saturated and here is like an open field; if you have a really good idea you can go for it and you can achieve it. A lot of people are saying: But ah, we don’t have money to start the business! This is also not the point here. If you have a good idea you can always find someone who supports you. That’s why I still see big potential. I cannot understand any Romanian, who is clever and intelligent, why would he want to leave this country. He can accomplish in Romania much more than abroad, because abroad he will always be a foreigner whilst here, he is a local, he/she knows how things work and it is much easier.”

What would you like to point out to our readers?

“Go and take your democratic rights, this is the most important thing because only by this you can change things. Any election in Romania, we make it like a game in our company, like a simulation where we vote. The last presidential election was an interesting exercise because it showed how certain candidates were perceived. Of course, the results in our company were totally different than what happened, and we also discussed why and I think that was a very interesting, to see why this happened and why we were different from the whole result. I think I grew up in one of the best democracies in the world and I believe Romania could also learn from this democratic thinking. By discussing with the employees, mainly what we would like is that they GO to vote, because, irrespective for who you vote, the most important is that you hand in your vote”

In the end, René nailed it with these words:

“Romanians more and more simply complain about the country, the traffic, politics, but do not bring solutions. I always tell my employees: I don’t want to hear the problems, I want to hear solutions.

They either do something in favour of changing it or stop promoting a negative impression. I agree to a lot of things, the roads are not ok, the streets are not ok. I fully support that this is not ok, but then they have to take initiative to change it or to try to change it.”

– – Solutie oferita de: [The weekly interview] Richard Newton “Stop Talking, Start Doing”

Trimite prin email unui prieten.

Ma bucur ca am intrat in mai multe detalii pentru ca astfel am avut sansa sa aflu mai multe despre un ONG, despre niste oameni, care schimba an de an viata a sute de copii din Romania. Multumesc!

Adina Ovedenie, Fundatia Copiii Nostri: Spune-ne cateva cuvinte despre Fundatia Copiii Nostri si ce faceti voi in Romania.

Fundatia Copiii Nostri este o organizatie neguvernamentala care de aproape 20 de ani ajuta copiii din familiile defavorizate sa creasca si sa fie educati in conditii normale.

Casuta cu Jocuri, unul dintre programele noastre, functioneaza de peste 15 ani in Bucuresti si ofera programe educative pentru 20 – 25 de copii in fiecare an. Se lucreaza individual cu fiecare copil, astfel incat in functie de nevoile de dezvoltare pe care le au, sa reuseasca sa dobandeasca cunostintele si aptitudinile celor de aceeasi varsta si sa se integreze normal in scoala. Organizam saptamanal lectii cu parintii, asiguram consiliere individuala fiecarei familii atat la centru cat si acasa, asistentul nostru social ii viziteaza frecvent pentru a intocmi sau actualiza impreuna cu ei planul personalizat de interventie.

In ultimii ani am replicat acest model de interventie in mediul rural, in colaborare cu primariile locale si scolile si gradinitele din fiecare localitate – avem in acest moment 20 de Centre de Resurse si Sprijin in Educatie in comunitati rurale din 6 judete, care functioneaza dupa modelul Casutei cu Jocuri care ofera educatie prescolara sau sprijin pentru efectuarea temelor pentru cca. 400 de copii prescolari si scolari mici.

Povesteste-mi un moment care te-a marcat, in interactiunea cu beneficiarii vostri.

Sunt multe momente care m-au marcat, in cei 15 ani de cand lucrez pentru Fundatia Copiii Nostri. Mai mult de 95% dintre ei au mers in continuare la scoala si au avut rezultate medii sau bune.

O sa-ti povestesc doar despre Alin – avea patru ani cand a venit prima data la Casuta si nu spunea decat cateva cuvinte: da, nu, apa… atat! Dupa cateva saptamani a zis "lapte" si dupa vreo patru luni "mama". Era dintr-o familie dezorganizata, il ingrijea o bunica batrana si bolnava – atat pe el cat si pe ceilalti trei frati – si abia reusea sa le asigure strictul necesar. Nimeni nu vorbise cu el si nu stia sa comunice, dar a reusit in 2 ani si jumatate sa recupereze toate intarzierile pe care le avea in dezvoltare si sa mearga la scoala cu ceilalti copii de varsta lui. Pana in clasa a patra a venit in continuare la Casuta si a fost ajutat sa-si faca temele sau a primit meditatii la matematica sau la engleza. Zilele trecute ne-am intalnit cu el, pe strada – a terminat o scoala profesionala si si-a gasit de lucru, are primul lui loc de munca! Si in plus isi continua studiile. Nimeni nu ar fi crezut asta in septembrie 1996 cand a venit prima data la Casuta!

Care sunt resursele de care are nevoie organizatia voastra in prezent pentru a isi atinge obiectivele propuse pe 2012?

Avem nevoie atat de resurse financiare cat si de expertiza pe unele domenii pentru care nu avem buget sau in unele cazuri de voluntari care sa ne ajute sa organizam activitati pentru copii.

In Casuta cu Jocuri, costul lunar pentru educatia si ingrijirea unui copil este de cca 250 de lei si acopera rechizitele, hrana zilnica precum si salariul educatoarei si utilitatile (energie electrica, gaze si apa). In acest moment bugetul pe 2012 este incert, intrucat finantarea asigurata de 10 ani incoace de Liftthechildren (SUA) nu a fost inca confirmata. Ne sunt de mare ajutor donatiile de jucarii si hainute, nu neaparat noi, dar care sa poata fi folosite inca cel putin o vreme – si le asteptam oricand pe parcursul anului, nu doar in preajma sarbatorilor.

Am avea nevoie de o persoana specializata pe comunicare, pentru a ne structura mai bine mesajele catre publicul larg si pentru a actualiza periodic informatiile de pe situl nostru web.

Pentru activitatile cu copiii – in special pentru cele de socializare de care povesteam mai sus – ne-ar fi de folos cativa voluntari cu minime abilitati de animatori de grup si evident dornici sa se implice in activitati cu copii prescolari.

Ioana Hreninciuc, Hostway: Sunteti o companie cu profil tehnic. De ce un astfel de proiect?

In primul rand, orice companie are un spirit. Al nostru este foarte uman pentru ca echipa noastra este formata din oameni calzi, inteligenti si deschisi catre nou. Acest spirit este fundamentul pentru toate deciziile noastre. Spre exemplu, in relatia cu clientii nostri suntem prezenti, atenti si extrem de responsivi iar ei ne aleg, de multe ori, nu doar pentru avantajul tehnic pe care il avem, ci si pentru aceste trasaturi colective de caracter.

Atunci cand am luat decizia sa sustinem acest proiect, aveam mai multe optiuni. Puteam alege sa cheltuim echivalentul donatiei pe advertising si/sau promotii sau sa il folosim ca sa facem un bine. Am decis sa facem un bine. Probabil nu e cea mai buna decizie de business pe care am luat-o, dar partea buna este ca oamenii pe care ii va atrage aceasta campanie vor avea aceleasi valori ca noi. Ceea ce inseamna ca relatia pe care o vom dezvolta va fi mai apropiata si de durata, iar impreuna vom face si mai mult bine in viitor.

Cum si de ce ati ales Fundatia Copiii Nostri?

Am ales Fundatia Copiii Nostri pentru ca avem o relatie foarte apropiata cu echipa de acolo si stim cate eforturi fac pentru a sprijini copiii si familiile din care provin. In plus, avem siguranta ca donatia va fi folosita exclusiv pentru sustinerea copiilor.

Anul trecut am facut prima data o donatie catre Casuta cu Jocuri si atunci am vizitat centrul. Copiii erau veseli, activi si comunicativi iar interactiunea lor cu ingrijitorii era respectuoasa si plina de afectiune. Era foarte usor de vazut ca sunt ingrijiti si educati cu foarte mare atentie. De atunci mi-am propus sa continuam sustinerea Fundatiei, pentru ca am simtit ca merita din plin acest sprijin.

Ce inseamna pentru voi CSR?

Am marele noroc de a lucra cu o echipa care intelege foarte bine ca fiecare decizie de business pe care o luam trebuie sa fie sustenabila si responsabila social, dar nu avem o politica stricta de CSR.

Care sunt planurile cu aceasta campanie dupa luna decembrie?

Eu sper ca sustinerea centrului Casuta cu Jocuri sa devina o politica permanenta a companiei noastre.

– – Solutie oferita de: Articol – Dand mai departe. Nu exista gest mic.

Un vis, un gest caritabil – 3 minute pot face un Craciun fericit

Trimite prin email unui prieten.