Posts tagged Aberatii
Poveste – M-am ridicat 25 de minute de la comp :)
Nov 1st
Am ales acest titlu pentru ca mi s-a parut mai interesant decat “Ce am mai gasit – Part II”, in continuarea http://www.musat.com.ro/2009/06/22/ce-am-mai-gatit-part-i/.
Orez cu legume
Ce vedeti in poza este rezultatul final al unei reprize de joaca in bucatarie. I-am spus mamei mele sa nu imi gateasca nimic astazi pentru ca aveam chef sa ma mai aventurez putin printre cratite
Asa ca, cum vreo 30 de minute inainte de ora de masa, m-am repezit spre bucatarie.
Aici, am pus repede niste apa la fiert pentru orez. Dupa ce am adaugat orezul, am pus si niste mar si Read the rest of this entry »
O noua perioada “haos”
Aug 3rd
Nu in aceeasi directie ca aici, dar e clar ca sunt in plina perioada de incertitudini, instabilitate (cred ca pe toate planurile nu stiu ce vreau) etc.
Si ma bucur si traiesc zilele astea asa cum sunt. Dupa, voi reveni mai puternic
o ironie a zilelor noastre…
Jun 25th
Desi nici nu cautam prea mult sa ne gasim pacea in sufletul nostru (si bineinteles marea noastra majoritate nici nu ne-am gasit-o), totusi petrecem asa de mult timp cautand sufletul pereche…
Ce am mai gatit? – Part I
Jun 22nd
Continuand seria de articole “Portia de creativitate si de viata pe ziua de azi” unde oricum ajunsesem sa scriu mai mult despre ultimele mancaruri gatite (sau ultimele experimente in bucatarie…mai corect spus), am decis sa schimb titlul
In seara asta am gatit asa:
File de Cod si Pastrav negru la grill (din acela pentru a face ardei copti). Am pus frumos niste sare si piper peste peste. Am pus apa in recipientul de sub gratar si am lasat fiecare portie de peste cam 30 de minute. Suficient cat sa fie “copt”, insa totusi sa ramana fraged. Pot sa va spun ca este asa de bun incat acum cand scriu parca tot imi mai ploua in gura (si nu este de la ploaia de afara)
In paralel am facut dovlecei pane…care imi place asa de mult ca sunt dulci si zemosi…yoy…se topesc in gura
Cam atat pentru seara asta
Leapsa: “Eu cine sunt?”
Jun 11th
Asa cum am promis, raspund si eu la leapsa
)
Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?
{*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.}
Primul pe lista este Internetul pentru ca, de dimineata, cum ma scol, iau frumos mobilul si apas butonul de internet. Trebuie neaparat sa vad, cum am deschis ochii, ce mesaje au mai aparut in Inbox. Ca parca s-ar prabusi lumea daca nu fac asta ca prim lucru dis de dimineata
Apoi, cum sa ma duc pana in coltul strazii sa iau o paine fara sa imi iau mobilul cu mine? Sau cum sa ma duc la baie sau bucatarie fara el? Daca suna cineva sau primesc un SMS care la care trebuie raspuns in maxim 30 de secunde?
Da, cred ca pentru mine, in perioada asta cel mai mare accesoriu social este tehnologia.
O categorie de care incep sa ma despart cu mare mare bucurie sunt lucrurile…cum ar fi tablouri (o sa scriu un post special despre 3 tablouri foarte dragi mie si un poster ce le-am facut cadou si sunt foarte fericit sa stiu ca acolo unde sunt, ele sunt apreciate) sau alte obiecte dragi mie. Nu stiam pana acum cateva luni ce insemna sa fac cadou in lucru ce mie imi este foarte drag….este minunat!
De ce le mai tin inca in viata mea?
Pentru ca inca nu stiu cum sa scap de ele. Insa, asa cum am facut cu multe altele (cumparaturi inutile la care am renuntat), cum fac acum cu obiectele dragi mie mai sus mentionate…sunt sigur ca incet incet voi renunta si la tehnologie (nu total, asta e clar) si apoi si la alte si alte lucruri ce le voi mai descoperi ca sunt doar accesorii in viata mea si nu ma reprezinta de nici un fel.
Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?
Chiar zilele acestea ma gandeam la o poveste ce am auzit-o de la Sandra Pralong. Povestea despre mama ei care a fost nevoita sa o ia de vreo 3 ori de la zero in viata ei. Cu o valiza sau poate nici macar (aici nici eu nu am retinut toate detaliile). Si, pornind de aici, m-am gandit cum ar fi ca intr-o zi sa plec timp de 1 luna prin tara fara sa am nimic decat hainele de pe mine cu mine. Plec ca un simplu om si prin bunavointa celor din jur sa gasesc de lucru astfel incat sa imi castig o paine pe zi si tot asa.
Deci, in acest moment al vietii in aceasta carte m-as lua doar pe mine si hainele de pe mine.
O dau mai departe catre Simona, Andreea si Marius
PS: Ei au raspuns la aceasta leapsa:








-ro_blue.png)


