Multumesc Ralu, Adi si Delia 
Multumesc TVT89 din Timisoara
PRIMA parte:
Partea a Read the rest of this entry »
Posts Tagged Mentoring
Multumesc Ralu, Adi si Delia Multumesc TVT89 din Timisoara
PRIMA parte:
Partea a Read the rest of this entry »
Nota: Articolul complet este aici.
…
Si asa am ajuns sa ma gandesc ca ar fi bine sa ne intrebam:
- Cat de des ne punem si intrebarile cu rol de constientizare (fie el si pasiv)?
- In ce context ni le punem?
- Simtim ca ne ajuta cu ceva? Daca da, cu ce?
- Cand si de ce mergem mai departe cu intrebarile (pentru a identifica si comportamente orientate catre solutii)?
- Ce observam cand ne adresam si aceste intrebari?
…
Din categoria “invatand din filme”, un film care aparent ar fi trebuit sa fie doar o simpla comedie s-a dovedit a fi mult mai mult de atat. Este vorba despre Confessions of a Shopaholic.
Filmul este plin de mici invataturi, insa, pentru mine mi-am extras doua:
1. Intrebarea “do I need this?” pe care de cand am vazut filmul (mai bine de 1 luna) mi-o adresez din ce in ce mai des.
2. O scena in care tatal fetei (personajul principal) este gata sa vanda rulota ce abia si-o cumparase din economiile de o viata…spundand ca ea si cu mama ei sunt cele mai de pret “lucruri” din viata lui.
De ce?
De ce trebuie ca parintii sa CONTROLEZE deciziile copiilor in viata?
De ce copii NU AU DREPTUL sa raspunda la intrebarea „Ce iti doresti tu in si de la viata?”?
De ce ii este asa de greu unui parinte SA AIBA INCREDERE in propriul copil?
De ce copiii trebuie sa ajunga sa traiasca viata pe care parintii NU AU AVUT OCAZIA sa o traiasca?
De ce, ca si copii, NU AVEM DREPTUL la libertate….la a ne trai propria noastra viata? (pastrand tot timpul respectul si recunostinta ce se cuvine fata de parinti)
Nota (adaugire 29 Iulie): Aceste intrebari se adreseaza in special copiilor si parintilor care se regasesc in astfel de situatii. Stiu ca suna ca si cum cu totii am trecut sau trecem, insa sunt constient ca sunt si multe cazuri unde nu e nevoie de aceste intrebari.
De la vise la realitate
Jun 12
Se pot face pasi mici pentru a ajunge de la vise la realitate. Pentru a ajunge de la o viata pe care o traim la un loc de munca de care nu suntem multumiti, la a ne trai visele proprii.
In randurile de mai jos e un mic exemplu. Pornind de la pasul de a constientiza care sunt lucrurile ce pot fi incadrate in categoria de vise, acele lucruri pe care le simtim la fel cum simtim si cand suntem indragostiti si pana la a face primii pasi spre actiune…si cum si de ce…
„Cand nu stiu sigur ce vreau sa fac, am invatat sa-mi analizez nivelul de energie. Sa-l folosesc ca si barometru in luarea deciziilor. De exemplu, cand ma gandesc la acest vis al meu, energia mea creste, aproape ca sta sa explodeze”
Metoda asta e una foarte buna. Fiind un ‘action man’ person, iti sugerez sa o mai completezi cu Read the rest of this entry »
Loading...
